Cârlomănești | Comuna: Vernești | Judeţ: Buzău | Punct: Cetățuia | Anul: 2023
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Cârlomănești, com. Vernești, jud. Buzău, Punct: Cetățuia
Raport ID:
7074
Anul cercetarii:
Perioade:
Protoistorie;
Epoci:
La Tène târziu;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 50148.01 |
Județ:
Buzău
Unitate administrativă:
Vernești
Localitate:
Cârlomănești
Punct:
Cetățuia
Localizare:
| 50148.01 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Măgureanu | Despina | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Vasilescu | Tiberiu | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Matei | Sebastian | responsabil | Muzeul Judeţean Buzău |
Raport:
În campania 2023 au continuat cercetările în partea sudică a platoului Cetățuia, în subarealul V1aN, în vederea epuizării acestuia și a fost deschisă o nouă suprafață în partea centrală a platoului, respectiv V5bS cu suprafața de 9 x 9 m. Numărul total de complexe cercetate în ambele suprafețe a fost de 30, dintre care 11 au fost identificate în campaniile anterioare, restul de 19 în campania actuală. Au fost identificate următoarele tipuri de complexe: 24 de gropi, 3 vetre, 2 resturi de construcții și o aglomerare de material arheologic care poate proveni tot de la resturile unei construcții dezafectate. În suprafața V1aN, epuizată, au fost cercetate 28 de complexe din care 17 înregistrate în campania din 2023. Dintre acestea, marea majoritate o reprezintă gropile menajere, dar au fost cercetate și urmele a două construcții de mari dimensiuni. În 2023 s-a încheiat cercetarea integrală a Cpl. 180. Este vorba despre urmele unei construcții de suprafață, de dimensiuni importante, care estimăm că avea minim 30 mp. Identificată inițial în subarealul V1aN și înregistrată pe profilul de N, în 2021, la adâncimi cuprinse între - 0,80/-0,95 m față de nivelul actual de călcare. Structura Cpl. 180 este suprapusă de locuința Cpl. 35 care și-a încheiat funcționarea în urma unui incendiu. Resturile descoperite indică existența unei construcții cu structură portantă constând din stâlpi de colț și bârne cioplite. Pentru pereți s-a folosit lipitură de lut amestecat cu pleavă și resturi de păioase, aplicată peste nuiele. Aceste informații au fost recuperate pe baza prezenței și distribuției fragmentelor masive de pereți arși, care au păstrat atât amprenta structurii de lemn, cât și urme de fățuială. În interiorul acestei construcții au fost documentate fragmente dintr-o podină bătută din lut galben crud, afectată de amenajări ulterioare. În construcția Cpl. 180 au funcționat probabil în același timp, două vetre (Cpl. 179 și Cpl. 181), ambele afectate din vechime, odată cu amenajarea unui alt edificiu. Vatra Cpl. 179 ( -0,93 / -0,96 m ad.) a fost amenajată pe pat de pietre plate de râu, așezate pe podina din lut compact. Vatra a fost dezafectată în vechime și distrusă parțial către NV de o groapă. Nu se poate preciza forma. Dimensiunile păstrate de 0,35 x 0,60 m, indică un diametru inițial de maxim 0,65 m. În urma secționării structurii de combustie s-a observat că miezul de pământ ars măsura circa 10 cm grosime în centru și 2-3 cm spre margine. Crusta avea 1,5-2 cm grosime. Vatra Cpl. 181 situată la circa 1,60 m către E de Cpl. 171, a fost înregistrată la cota de - 0,98 / 1,00 m adâncime. Vatra a fost distrusă parțial de o groapă de mari dimensiuni (Cpl. 188), săpată ulterior, după încetarea funcționării Cpl. 180 și nivelarea resturilor acestei construcții. Treimea păstrată din vatră a fost afectată și de numeroase de ganguri de animale. Structura cu formă rectangulară, supraînălțată cu 10 - 12 cm față de nivelul podinei, a fost cercetată prin secționare și ulterior a fost recoltată integral. Crusta vetrei era masivă, extrem de dură, intens arsă, cu o grosime care atingea 15 cm. Pe crusta umedă a fost incizat un chenar dublu, care avea aplicate simetric cercuri în colțuri și probabil în centru. În urma secționării s-a observat că vatra a fost amenajată direct pe solul din interiorul construcției Cpl. 180, podina fiind lutuită după finalizarea vetrei. În această campanie au fost identificate și cercetate două aliniamente paralele de câte 4 gropi. Acestea aveau siglele: Cpl. 185, 186, 189, 193, 197, 200, 204 și 205. Șase dintre aceste gropi păstrau în partea centrală urma descompusă a stâlpului de 0,25 cm grosime și o lungime maximă, observată în Cpl. 204, de 1,80 m. Toate aceste gropi au fost observate clar de la cote mai mari de -1,30 m. Aveau diametre cuprinse între 0,60 – 0,70 cm și umplutura dură, compactă, din lut gălbui. Distanțele dintre gropi erau de cca 1,20 m, iar între stâlpi măsurau 1,70 m. Dispunerea și săparea gropilor a deranjat considerabil depunerile anterioare, distrugând parțial vetrele Cpl. 179 și 181 și afectând puternic urmele edificiului Cpl 180. Cele două aliniamente de gropi de stâlpi/coloane din lemn au aparținut foarte probabil unui edificiu, de mari dimensiuni, surprins parțial în subarealul V1aS. În această etapă a cercetării, nu putem face alte precizări. Înregistrarea celor două profile magistrale, de nord și de sud ne-a prilejuit o serie de observații asupra stratigrafiei complexe, mai ales în jumătatea dinspre est a suprafeței cercetate. Astfel, sub stratul vegetal gros de maxim 10 cm, se află un strat de pământ cenușiu închis, măzăros ce conține numeroase materiale dacice: fragmente ceramice, oase de animale și lipitură arsă. Stratigrafic acesta coincide cu nivelul de amenajare a Cpl. 35 – locuință de suprafață, incendiată. Urmează o depunere cenușiu-gălbuie în care se află numeroase bucăți de lipitură arsă, unele de mari dimensiuni, fragmente ceramice și oase. Acest strat are cca 30-35 cm grosime spre est și se subțiază spre vest. Cel mai probabil, acest strat a rezultat în urma nivelării efectuate după momentul încetării existenței clădirii Cpl. 180, care avea în interior vatra decorată cpl. 181. E posibil ca această activitate a fost legată de momentul amenajării edificiului cu aliniamente de coloane, care a afectat puternic vechea clădire, distrugând parțial și vatra decorată. O posibila încadrare cronologică este oferită de materialul descoperit în groapa Cpl. 187. Aceasta a fost săpată de la cota de -0,60 m, tăind nivelarea post Cpl. 180 și dărâmătura acestei construcții. Groapa Cpl. 187 este cilindrică în partea superioară și tronconică către baza de la -1,45 m, care atinge un diametru de 1,50 m. În umplutura se găseau numeroase fragmente ceramice, multe de la amfore de import de tip Pseudo Cos. Se remarcă un ulcior cenușiu întreg, un fragment de bol cu decor în relief și un fragment de vas elenistic acoperit cu firnis roșu, decorat cu motive vegetale pictate. Aceste materiale se datează în prima jumătate a secolului I a. Chr. Relația stratigrafică directă între groapa Cpl. 187 și cele două edificii arată că acestea nu sunt mai târzii de mijlocul sec. I a. Chr. În noua suprafață deschisă, V5bS, au apărut răspândite materiale ceramice cu indice ridicat de fragmentare și au fost înregistrate mai multe gropi de la vița de vie care a fost plantată pe Cetățuie, după jumătatea secolului XX. Au fost identificate două complexe clare. O vatră, Cpl. 191, situată în partea de nord a suprafeței, înregistrată la -0,35/0,38 m ad., cu diametrul de aproximativ 0,80 m. În sfertul de NE al suprafeței cercetate, la -0,30/-0,35 m, s-a dezvelit o aglomerare de pietre și fragmente ceramice, inclusiv un vas spart pe loc. Dimensiunile maxime înregistrate sunt de 3,00 x 2,5 m. În stadiul actual al săpăturii nu ne putem pronunța asupra funcționalității acestui complex. Pentru protecție, la încheierea campaniei, suprafața a fost acoperită. Materialul arheologic descoperit în campania 2023 este bogat și variat, fiind descoperit în cea mai mare parte în umplutura gropilor. Ca forme ceramice menționăm borcane, fructiere, căni, vase de provizii, un ulcior întreg și două fragmente de boluri cu decor în relief, un fragment de vas colonetă și unul de capac pictat cu roșu. Au apărut și fusaiole, cute, jetoane din pereți de vase, un calapod din lut, fragmente de creuzete. Ca piese de import sunt un fragment de vas elenistic cu firnis roșu, o gură de ulcior și o mărgică din sticlă. Piesele din metal nu sunt foarte numeroase. Menționăm câteva fragmente provenind de la cuțite, împungătoare și ace din fier, verigi din bronz și un vârf de săgeată din fier cu trei aripioare și peduncul. Și în această campanie au fost descoperite două fragmente de plastică zoomorfă de tip Cârlomănești. În campania din 2024 ne propunem continuarea cercetării în suprafața V5bS situată în jumătatea de nord a platoului Cetățuia și documentarea integrală a edificiului cu aliniamente de stâlpi/coloane. Pentru aceasta va trebui prelungită spre sud suprafața V1aS și deschisă parțial suprafața E1aS, către est. Această structură surprinde prin amplasarea foarte aproape de marginea actuală a platoului, ceea indică, alături de stratigrafia complexă, o utilizare intensă a spațiului așezării. Este cea de a doua construcție cu această planimetrie descoperită la Cârlomănești. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
În anul 2023, cercetările arheologice au continuat în partea sudică a platoului Cetățuia, vizând investigarea completă a suprafețelor cercetate în anii anteriori. Pe lângă acestea, a fost deschisă o nouă zonă în jumătatea nordică a platoului. Numărul total de complexe investigate în ambele zone a fost de 30, după cum urmează: 24 de gropi, 3 vetre, 2 resturi de construcții și o aglomerare de material arheologic care ar putea indica rămășițele nivelate ale unei clădiri dezafectate. Descoperirea notabilă a campaniei din 2023 este identificarea unei secțiuni dintr-un edificiu cu aliniamente de stâlpi/coloane. Din punct de vedere planimetric, această nouă clădire este similară cu cea cercetată la începutul anilor 1970 de către M. Babeș. Stratigrafia complexă a zonei investigate indică o utilizare intensă a spațiului în partea sudică a platoului Cetățuia. Cel puțin trei momente constructive pot fi stabilite prin observarea profilelor zonei cercetate. Cel mai vechi moment este o construcție cu două vetre în interior (Cpl. 180), care și-a încheiat existența printr-un incendiu. După nivelarea acestei clădiri, au fost săpate gropile pentru clădirea cu aliniamente de stâlpi. Nu putem specifica cum și-a încheiat existența acest edificiu, însă locuința mare (Cpl. 35) care îl suprapune și care aparține ultimului strat de locuire, a încetat să existe tot în urma unui incendiu. Inventarul arheologic este relativ sărac și constă din ceramică comună, elemente arhitecturale, resturi osteologice umane provenite din morminte jefuite, resturi osteologice animale, cuie, potcoave de cizmă și de cal, două monede, fragmente de cuțite și brățări din sticlă colorată, accesorii vestimentare, câteva podoabe, un balamale de ușă, fragmente de sticlă, un fragment de clopot etc.
Abstract [EN]:
In the 2023, archaeological research continued in the southern part of the Cetățuia plateau, aiming to complete investigate surfaces from the last years. Next to this research, a new area was opened in the northern half of the plateau.
The total number of investigated complexes in both areas was 30 as follow: 24 pits, 3 hearths, 2 construction remains and an agglomeration of archaeological material that may also indicate leveled remains of a disused building. The notable discovery of 2023 campaign is the identification of a section from an edifice with alignments of pillars/columns. From the planimetrically point of view, this new building is similar to the one researched in the early 70-ies, by M. Babes.
The complex stratigraphy of the investigated area indicates an intensive use of the space in the southern part of the Cetățuia plateau. At least 3 constructive moments can be established observing the profiles of the investigated area. The oldest one is a construction with two hearths inside (Cpl. 180), which ended it’s life by fire. After this building was flatted, the pits of the pillar alignments building were excavated. We cannot specify how this particular edifice ended, but the large dwelling (Cpl. 35) that overlaps it and that belong to the last inhabited layer, ceased to exist following a fire. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Bibliografie:
1. Babeș, M. (1975). Problemes de la chronologie de la culture geto-dace à la lumière des fouilles de Cârlomăneşti. Dacia N.S., XIX, 125-139.
2. Babeș, M. (1994). Vocea Cârlomăneşti. În Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României. Bucureşti, p. 313-314.
3. Babeș, M. (2010). Stațiunea geto-dacă de la Cârlomănești: dava sau centru religios? Mousaios, XV, 123-146.
4. Gugiu, D. (2018). Decorated Hearths Discovered in the Cârlomănești – Cetățuia Settlement (the county of Buzău). În Daco-geții. 80 de ani de cercetări arheologice sistematice la cetățile dacice din Munții Orăștiei, p. 249-257.
5. Matei, S. (2009). Dava de la Cârlomănești, com. Vernești, jud. Buzău. În Dacii din Curbura Carpaților. Catalog de expoziție, Sf. Gheorghe, p. 95-104.
6. Matei, S. & Măgureanu, D. (2010). Public space – private space in the dava of Cârlomăneşti, Buzău County. Mousaios, XIX, 219-240.
7. Măgureanu, D. (2010). Considerations on certain types of public edifices investigated at Cârlomăneşti (Buzău County). Mousaios, XIX, 241-257.
8. Matei, S., Măgureanu, D., & Costache, D. (2015). Raport privind cercetările arheologice de la Cârlomănești – Cetățuia, jud. Buzău. Campania 2014. Mousaios, XX, 211-219.
9. Măgureanu, D. & Matei, S. (2018). Investigaţii XRF asupra unui lot de creuzete de la Cârlomăneşti-Cetăţuia, jud. Buzău. În Saharna Summer Colloquium 2017, p. 155-181. Cluj-Napoca.
10. Popescu, M. C., Măgureanu, D., & Matei, S. (2020). Glass finds in Pre-Roman Dacia from the 2nd century BC to the 1st century AD. The glass vessels discovered in the settlement of Cârlomăneşti, Buzău county. Caietele ARA, 11, 51-66.
11. Măgureanu, D. (2002). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2001, CIMEC, p. 98-99.
12. Măgureanu, D. (2003). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2002, CIMEC, p. 81-82, pl. 34.
13. Măgureanu, D. (2004). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003, CIMEC, p. 76-77, pl. 17.
14. Măgureanu, D. (2005). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2004, CIMEC, p. 107-109.
15. Măgureanu, D. (2006). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2005, CIMEC, p. 124-126, planșa 21.
16. Măgureanu, D. (2007). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2006, CIMEC, p. 117-120, planșa 24.
17. Măgureanu, D. (2008). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2007, CIMEC, p. 117-121, planșa 24.
18. Măgureanu, D. (2010). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2009, CIMEC, p. 51-52.
19. Măgureanu, D. (2011). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2010, Sibiu, p. 34-35.
20. Măgureanu, D. (2013). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2012, Craiova, p. 44-45.
21. Măgureanu, D. (2019). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2018, București-Sibiu, p. 48-49.
22. Măgureanu, D. (2020). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2019, Buzău, p. 87-89.
23. Măgureanu, D. (2023). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2022, Târgoviște, p. 96-98.
2. Babeș, M. (1994). Vocea Cârlomăneşti. În Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României. Bucureşti, p. 313-314.
3. Babeș, M. (2010). Stațiunea geto-dacă de la Cârlomănești: dava sau centru religios? Mousaios, XV, 123-146.
4. Gugiu, D. (2018). Decorated Hearths Discovered in the Cârlomănești – Cetățuia Settlement (the county of Buzău). În Daco-geții. 80 de ani de cercetări arheologice sistematice la cetățile dacice din Munții Orăștiei, p. 249-257.
5. Matei, S. (2009). Dava de la Cârlomănești, com. Vernești, jud. Buzău. În Dacii din Curbura Carpaților. Catalog de expoziție, Sf. Gheorghe, p. 95-104.
6. Matei, S. & Măgureanu, D. (2010). Public space – private space in the dava of Cârlomăneşti, Buzău County. Mousaios, XIX, 219-240.
7. Măgureanu, D. (2010). Considerations on certain types of public edifices investigated at Cârlomăneşti (Buzău County). Mousaios, XIX, 241-257.
8. Matei, S., Măgureanu, D., & Costache, D. (2015). Raport privind cercetările arheologice de la Cârlomănești – Cetățuia, jud. Buzău. Campania 2014. Mousaios, XX, 211-219.
9. Măgureanu, D. & Matei, S. (2018). Investigaţii XRF asupra unui lot de creuzete de la Cârlomăneşti-Cetăţuia, jud. Buzău. În Saharna Summer Colloquium 2017, p. 155-181. Cluj-Napoca.
10. Popescu, M. C., Măgureanu, D., & Matei, S. (2020). Glass finds in Pre-Roman Dacia from the 2nd century BC to the 1st century AD. The glass vessels discovered in the settlement of Cârlomăneşti, Buzău county. Caietele ARA, 11, 51-66.
11. Măgureanu, D. (2002). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2001, CIMEC, p. 98-99.
12. Măgureanu, D. (2003). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2002, CIMEC, p. 81-82, pl. 34.
13. Măgureanu, D. (2004). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003, CIMEC, p. 76-77, pl. 17.
14. Măgureanu, D. (2005). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2004, CIMEC, p. 107-109.
15. Măgureanu, D. (2006). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2005, CIMEC, p. 124-126, planșa 21.
16. Măgureanu, D. (2007). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2006, CIMEC, p. 117-120, planșa 24.
17. Măgureanu, D. (2008). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2007, CIMEC, p. 117-121, planșa 24.
18. Măgureanu, D. (2010). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2009, CIMEC, p. 51-52.
19. Măgureanu, D. (2011). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2010, Sibiu, p. 34-35.
20. Măgureanu, D. (2013). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2012, Craiova, p. 44-45.
21. Măgureanu, D. (2019). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2018, București-Sibiu, p. 48-49.
22. Măgureanu, D. (2020). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2019, Buzău, p. 87-89.
23. Măgureanu, D. (2023). Cârlomăneşti, com. Vernești, jud. Buzău. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2022, Târgoviște, p. 96-98.