Caransebeș | Comuna: Municipiul Caransebeș | Judeţ: Caraș-Severin | Punct: Cetatea Medievală Caransebeș, Strada Potocului nr. 22 și Strada Romanilor nr. 45 | Anul: 2023


Descriere:

Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Caransebeș, jud. Caraș-Severin, Punct: Cetatea Medievală Caransebeș, Sector: Central (Strada Potocului nr. 22 și Strada Romanilor nr. 45)
Raport ID:
7087
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Medievală - Neprecizată;
Tipuri de sit:
Locuire; Cetate; Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 51029.08 |
Județ:
Caraș-Severin
Unitate administrativă:
Municipiul Caransebeș
Localitate:
Caransebeș
Punct:
Cetatea Medievală Caransebeș
Sector:
Central (Strada Potocului Nr. 22 Și Strada Romanilor Nr. 45)
Localizare:
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Ardeţ Adrian participant Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş
Leonti Iulian participant Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş
Negrei Dimitrie Pavel participant Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş
Rancu Dacian participant Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş
Oța Silviu responsabil Muzeul Naţional de Istorie a României
Raport:
Situat în apropierea râului Sebeș, orașul medieval Caransebeș este în momentul actual suprapus de proprietățile particulare (case cu grădini și străzi) din partea de est a actualei localități. Situl datează din Evul Mediu și constă în zidurile demantelate ale fortificației de tip italian, cea din interiorul său (mai veche decât cea de tip italian ridicată la sfârșitul secolului al XVII-lea) menționată în documente ca având forma unui poligon cu zece laturi[1], străzile medievale și cele moderne, locuințe cu grădini, ateliere și magazine, construcții de cult creștine și musulmane. În anul 2016, pe strada Romanilor, în zona de nord-est a orașului medieval s-au desfășurat primele cercetări preventive conduse de arheologi. Anterior, mai fuseseră efectuate și alte lucrări cu caracter edilitar (fără prezența unui arheolog atestat), dar ale căror rezultate au rămas necunoscute. În anul 2017 au demarat primele cercetări sistematice pe Strada Potocului[2]. Ele s-au desfășurat în partea central-vestică a orașului medieval. În veacul al XVII-lea, spre finalul său, mai precis după 1688, Caransebeșul a fost transformat în cetate bastionară de tip italian. Ca dimensiuni, a corespuns în linii mari celei anterioare, exceptând bastioanele și alte amenajări specifice. Imediat după reamenajare, fortificația a fost distrusă, inițial de către turci, apoi de către austrieci în prima jumătate a secolului al XVIII-lea[3]. Pe teritoriul său a apărut o nouă tramă stradală și au fost împroprietăriți o parte a cetățenilor orașului. Marea majoritate a zidurilor au fost distruse aproape până la nivelul fundațiilor, doar o mică parte mai rămânând în picioare. Fragmente ale lor mai sunt observabile pe două proprietăți de pe Strada Romanilor. Rezultatele campaniilor anterioare constau în descoperirea părții vestice a micii fortificații interioare[4], două fragmente din zidul unui monument de cult[5], o parte a drumului medieval pietruit[6], locuințe, ateliere și magazine[7]. Din luna septembrie a anului 2023 până în octombrie am continuat cercetările arheologice programate, pe aceleași proprietăți de pe Străzile Potocului și Romanilor. Principalele obiective ale campaniei au fost acelea de a verifica stratigrafia unei săpături mai vechi din anul 2018 în zona unui atelier de fierărie și continuarea studierii monumentului identificat pe Strada Romanilor. Pe Strada Potocului, a fost trasată o casetă (C. 1/2023; Pl. 1/1), cu dimensiunea de 1.50 m x 1.50 m. A a fost trasată la vest de S. 1/2018, spre nordul acesteia, la o distanță de 1,50 m de capătul ei. Am constatat că stratigrafia este identică cu cea înregistrată în anul 2018. Din păcate nu au fost recuperate nici artefacte care să modifice sau să aducă un plus de informație. Pe proprietatea de pe strada Romanilor au fost trasate două secțiuni orientate NNV-SSE (Pl. 1/2). S. 1/B/2023 a fost amplasată la sud de S. 1/B/2023 (2,00 x 8,00 m). a fost identificat zidul nr. 1 (surprins în S. 1/B/2022), tencuit spre nord. Spre est, zidul are o întrerupere și este parțial distrus. La adâncimea de 0.90 m are o lespede de piatră, ceea ce ar putea marca un prag (Pl. 1/6). Pe profilul estic al secțiunii nu se vede o urmă de scoatere și nici vreun fragment de zid, ceea ce ar putea indica o posibilă intrare în clădire. La sud de el era un nivel de morminte bulversate și jefuite, iar dedesubt a mai fost identificat un mormânt in situ, lipsit de inventar. În interiorul ei, lângă zid s-au practicat înmormântări, dovadă fiind oasele găsite acolo. Din păcate, acestea sunt bulversate (Pl. 1/7). Dacă avem în vedere numărul craniilor descoperite, ele provin de la doi indivizi. La mică distanță a fost identificat capătul unui un alt zid distrus (Z. 2.; Pl. 1/5), mai timpuriu, cu o groapă în centru, în care au fost găsite alte oase umane răvășite, acoperite de fragmente de țigle medievale sparte. În jurul oaselor, spre estul și nordul micii gropi erau cărămizi întregi, asemeni unei casete. Pe toate laturile sale au fost găsite oase umane disparate (Pl. 1/8). La nord de zid, au mai fost descoperite și cercetate parțial două morminte in situ (Pl. 1/4). Primul era într-o criptă (Z. 3) din care s-a mai păstrat doar baza și câteva pietre în zona picioarelor, deci spre est. Restul scheletelor din criptă au fost aruncate atât spre nord cât și spre sud. Și acest zid (Z. 2) era tencuit pe latura sa de nord. Lângă el au fost recuperate două fragmente de tencuială pictată cu culoarea roșie și în negru.    Cronologic, el a fost distrus înaintea lui Z.1, dar anterior au fost jefuite mormintele de la nord de el. La 1,5 m nord de el era o aglomerare de moloz, printre care erau și oase umane disparate, provenite cel mai probabil din criptă sau din jurul ei. Peste complexele funerare distruse, dar și peste cele rămase in situ (M2, 3/S.1/B/2023), era un nivel de distrugere al zidului (Z. 2). Acesta a fost datat cu o monedă emisă în anul 1538, în timpul lui Ferdinand I de Habsburg. Acesta a fost suprapus de un nivel de incendiere care se întinde pe toată suprafața secțiunii, de la metrul 5 la 8. Peste zid era un nivel de pământ maro amestecat cu pietre și fragmente de cărămizi, dar și bucăți de lut. Spre nord, în caroul 4 au fost găsite ancadramente din piatră pentru poartă. Tot de acolo provine și o balama de ușă, confecționată din fier. Acesta, la rândul său a fost urmat de un nivel de mortar amestecat cu pietre și la o distanță de 1,25 m de o aglomerare de pietre mari și mijlocii. Spre nord de ele este un strat gros de moloz, perforat de o groapă modernă sau contemporană din care a fost scoasă piatră. Peste mortar, erau trei niveluri succesive de incendiu, urmat de o lentilă de pământ gălbui și nivelul de pământ arabil. Cel mai timpuriu nivel de incendiu a fost datat cu o monedă emisă în timpul lui Ferdinand I de Habsburg, emisă în anul 1544. Materialul arheologic recuperat din necropolă și din molozul rezultat în urma distrugerii celor două biserici este unul destul de sărac, dar în acelați timp foarte interesant. Din ultimele niveluri de distrugere, din interiorul ultimei biserici în funcție au fost recuperate două fragmente de brățări din sticlă colorată, bucăți de sticlă de la pahare și de la alte recipiente. Tot de acolo provine și o monedă de argint din secolul al XVI-lea și un fragment de clopoțel, probabil din argint. Din mormintele răvășite, găsite în zona criptei provin câteva copci și potcoave de cizme. Practic, monumentele au cunoscut cel puțin două mari faze de distrugere, ultima prin incendiere. S. 2/B/2023 (2,00 x 6,00 m) a fost trasată la o distanță de 0,5 m de S. 1/B/2022. Capetele nordice ale celor două secțiuni erau pe aceeași linie. Aici, a fost găsit un fragment din același zid, tencuit pe partea nordică. Lângă, era moloz rezultat din demantelare. Spre sud, a fost identificat un pavaj de piatră, lipit de el, iar lângă un nivel de morminte distruse, fără inventare funerare. Prezența pe unele oase a oxizilor de cupru demonstrează că defuncții au avut fie și parțial inventar, dar foarte probabil au fost jefuiți. Prezența unor fragmente de scânduri de cireș, dar și a unor cuie indică faptul că fie și parțial morții au fost depuși inițial în sicrie. Sub nivelul de oase bulversate (Pl. 1/9) au fost identificate și câteva morminte in situ, mai mult sau mai puțin afectate de aceste jafuri (Pl. 1/10). Trebuie remarcat că unii defuncți au fost depuși în groapă în sicrie de lemn de cireș. Au mai fost observate resturi de scânduri și mai multe cuie de fier. Inventarele sunt foarte sărace și constau în potcoave de cizme (M. 4), un inel ornamentat cu granule (M. 1) și un mic nasture (M. 10). Materialele arheologice recuperate din cele două secțiuni constau în special în ceramică de uz comun, piese de arhitectură (Pl. 1/3), resturi osteologice umane de la mormintele jefuite, resturi osteologice animale, cuie, potcoave de cizme și pentru cai, două monede, fragmente de cuțite și de brățări din sticlă colorată, o balama de ușă, fragmente de sticlă, o bucată de clopoțel etc. Cronologia acestor piese indică o datare a bucăților de monument în secolele XIV-XVI. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:

În anul 2023, în acest sit arheologic, a fost trasat un carou (1,5 x 1,5 m) pe o proprietate de pe strada Potocului și două secțiuni (S. 1/B/2023 și S. 2/B/2023) pe o altă proprietate de pe strada Romanilor. Rezultatele constau în descoperirea unui zid identificat în campania anterioară (2022), aparținând unui monument de cult distrus, a unui alt zid situat în imediata vecinătate, la nord, și a unei cripte. Au fost investigate mai multe morminte in situ, iar altele au fost distruse și jefuite. Este foarte probabil ca zidurile să aparțină unor biserici suprapuse, ambele distruse în secolul al XVI-lea. Inventarul arheologic este relativ sărac și cuprinde ceramică comună, piese arhitecturale, resturi osteologice umane din morminte jefuite, resturi osteologice animale, cuie, potcoave pentru cizme și cai, două monede, fragmente de cuțite și brățări din sticlă colorată, accesorii vestimentare, câteva ornamente, o balama de ușă, fragmente de sticlă, un fragment de clopot etc.

Abstract [EN]:
During 2023, in this archaeological site, a square (1.5 x 1.5 m) was drawn on a property on Potocului Street and two trenchs(S. 1/B/2023 and S. 2/B/2023 ) on another one from Romanilor Street. The results consist of the discovery of a wall identified in the previous campaign (2022) that belonged to a destroyed cult monument, another wall in its immediate vicinity to the north and a crypt. Several graves were investigated in situ and others destroyed and looted. Very probably the walls belong to overlapping churches, both destroyed during the 16th century. The archaeological inventory is relatively poor and consists of common pottery, architectural pieces, human osteological remains from looted graves, animal osteological remains, nails, boot and horseshoes, two coins, fragments of knives and colored glass bracelets, clothing accessories, some ornaments, a door hinge, fragments of glass, a fragment of a bell, etc.
Note:
[1]. Groza, 1993, p. 91, Fig. 2; Sebestyen, 1984, p. 42-44.
[2]. Oța et. al., 2018, p. 23-24; Oța et. al., 2019, p. 34-35; Oța et. al., 2020, p. 69; Oța et. al., 2023, p. 74-75.
[3]. Oța, 2022a, p. 151-174.
[4]. Articol sub tipar la revista Memoria Antiqvitatis: Câteva date arheologice asupra fortificațiilor de la Caransebeș (Observații preliminare).
[5]. Oța et. al., 2023, p. 74-75.
[6]. Oța, 2019, p. 277-292.
[7]. Oța, 2022b, p. 181-193; Oța et. al., 2019a, p. 34-35.
Bibliografie:
1. Groza, L. (1993). Cetatea Caransebeș - Câteva precizări cronologice. Banatica, 12(II), 89-99.
2. Oța, S. (2019). O stradă în Caransebeșul medieval (secolele XVI-XVII). Primele cercetări arheologice. În C. Croitoru (Ed.), Miscellanea historica et archaeologica in honorem Professoris Ionel Cândea septuagenarii (pp. 277-292). București: Editura Academiei Române; Brăila: Editura Istros a Muzeului Brăilei "Carol I".
3. Oța, S. (2022a). Excavations from Medieval City of Caransebeș. În T. Grabarczyk & M. Pogońska-Pol (Eds.), Faces of war, vol. 6, City and War (pp. 151-174). Łódź: Editura WYDAWCA.
4. Oța, S. (2022b). An Iron Processing Workshop at Caransebeș (17th Century). În T. Sekelj Ivančan, T. Karavidović, T. Tkalček, S. Krznar, & J. Belaj (Eds.), Secrets of Iron – From Raw Material to an Object. Proceedings of the 7th International Conference of Mediaeval Archaeology of the Institute of Archaeology Zagreb, 10th – 11th September 2020 (pp. 181-193). Zagreb: Zbornik Instituta za Arheologiju.
5. Oța, S., Ardeț, A., & Negrei, D. (2018). 12. Caransebeș, jud. Caraș-Severin, Punct: „Strada Potocului, nr. 22”. Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2017, a LII-a Sesiune Națională de Rapoarte Arheologice, 15-17 noiembrie 2018 (pp. 23-24). Cluj, București.
6. Oța, S., Ardeț, A., & Negrei, D. (2019a). 11. Caransebeș, jud. Caraș-Severin, Punct: „Strada Potocului, nr. 22”. Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2018, a LIII-a Sesiune Națională de Rapoarte Arheologice, 13-15 septembrie 2019 (pp. 34-35). Sibiu, București.
7. Oța, S., Ardeț, A., & Negrei, D. (2019b). Cercetări arheologice la în orașul medieval fortificat Caransebeș, campaniile 2017–2019 (observaţii preliminare). ACTA MVSEI CARANSEBESIENSIS. TIBISCVM. Serie nouă, Arheologie – Istorie – Etnografie, 9, 131-143.
8. Oța, S., Ardeț, A., & Negrei, D. (2020). 12. Caransebeș, jud. Caraș-Severin, Punct: „Strada Potocului, nr. 22”. Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2019, a LIV-a Sesiune Națională de Rapoarte Arheologice, 25-27 noiembrie 2020 (p. 69). Buzău, București.
9. Oța, S., Rancu, D., & Negrei, D. (2023). 16. Caransebeș, jud. Caraș-Severin. Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2022, a LVII-a Sesiune Națională de Rapoarte Arheologice, 29–31 mai 2023 (pp. 74-75). București-Târgoviște.
10. Sebestyen, Gh. (1984). Unele cetăți ale Banatului şi desenele lui L. F. Marsigli. Revista Muzeelor și Monumentelor. Monumente Istorice și de Artă, 15(1), 41–49.