Târgoviște | Comuna: Municipiul Târgoviște | Judeţ: Dâmbovița | Punct: Curtea Domnească din Târgoviște - str. Calea Domnească nr. 181 | Anul: 2023
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Târgoviște, jud. Dâmbovița, Punct: Curtea Domnească din Târgoviște - str. Calea Domnească nr. 181
Raport ID:
7157
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Antichitate;
Epoci:
Eneolitic; Eneolitic mijlociu; Epoca bronzului; Epoca bronzului târziu; Epoca romană;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 65351.19 |
Județ:
Dâmbovița
Unitate administrativă:
Municipiul Târgoviște
Localitate:
Târgoviște
Punct:
Curtea Domnească Din Târgoviște - Str. Calea Domnească Nr. 181
Localizare:
| 65351.19 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Petrică | Florin Gabriel | responsabil | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Cârciumaru | Minodora | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Ioniţă | Adrian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Raport:
În campania anului 2023, s-au trasat două secțiuni: S.6/2023 (4x2m), în prelungirea, spre nord-est, a S.4/2022, și S.7/2023 (14,50x2m), în prelungirea spre est a S.5/2022 (Pl.1-2). Trasarea S.6 a fost determinată de continuarea cercetării complexului (S.4-c.2/Gr.1) în care s-a fundat colțul de nord-vest al pivniței locuinţei L1C, iar S.7 de documentarea mai amănunțită a așa-zisului „șanț de apărare”, care închidea incinta reședinței boierești către nord[1]. Secțiunea 6 La partea superioară a secțiunii s-a delimitat un complex de tip groapă (Gr.2), conținând pământ amestecat cu pietre, cărămizi sparte, ceramică, în special din secolele XVI-XVIII. În groapă, la adâncimea de -1,30 m, a fost descoperit un mormânt (M1/2023), aparținând cimitirului bisericii Sf. Vineri, fără inventar. Defunctul, de cca 1,50 m înălțime, era orientat vest-est, cu mâinile așezate pe piept. Groapa mormântului avea dimensiunea de 1,70 m lungime și 1,00 m lățime. În colțul de nord-vest al gropii, databilă în secolul al XVIII-lea, la adâncimea de -1,80 m, s-au descoperit oseminte umane reînhumate (fragmente de calotă craniană și un os al piciorului (M.2/2023). La aceeași adâncime au apărut și două mici fragmente de pietre sculptate, una provenind probabil de la o lespede tombală (sec. XVII), cealaltă probabil de la un ancadrament (sec. XV-XVI). În interiorul gropii au fost găsiți mai mulți bolovani cu mortar, rezultați de la demantelarea L1C. Groapa, fiind săpată dinspre sud către nord, după cum indică profilul sudic, a antrenat în interior și bolovani de la partea superioară a clădirii, în consecință, nivelul de moloz de deasupra zidului aparține gropii de secol XVIII și se datează ca atare. Groapa în care s-a fundat L1C (Gr.1), a cărei descoperire a determinat de altfel și continuarea cercetării, prin deschiderea S.4/2022, a apărut sub groapa de secol XVIII (Gr.2), la adâncimea de -2,15 m. Ea se relevă foarte bine în profilul sud-estic (Pl.3), fiind plasată sub un nivel consistent de pământ viu purtat, foarte curat. În umplutura Gr.1, evident anterioară clădirii de piatră, au fost găsite, pe lângă oase de animale, bolovani, cuie, ceramică, metal ruginit și cărămizi sparte, cu format de 30/15-17/5-6 cm, specific secolelor XV-XVI. Ca ipoteză de lucru, este posibil ca groapa să reprezinte o locuinţă adâncită în pământ, cu pereţi de lemn, peste care ulterior s-a construit L1C. În cadrul actualei cercetări, nu s-a reușit a se obține informații complete cu privire la planimetria sau suprafața ocupată de acest complex, motiv pentru care se impune continuarea cercetării în această direcție, ce poate oferi informații foarte importante pentru istoricul habitatului urban anterior extinderii curții domnești. Secțiunea 7 Deschiderea S.7/2023, prin prelungirea spre est a S.5/2022, a fost determinată de încercarea de a lămuri existența unui ipotetic șanț de apărare, relevat în anii 1976 și 1986 în zona Porții Brâncovenești și al cărui traseu, în formă de semicerc, se îndrepta dinspre sud către nord, pe o lungime de cca 70 m, închizând într-o posibilă incintă biserica Sf. Vineri. Cum descoperirile din campaniile anilor 2020-2022 au indicat în acest perimetru prezența unui complex de locuire reprezentativ (boieresc), am prezumat și existența unei incinte prevăzute cu elemente defensive, constând în șanț de apărare și palisadă. Stratigrafie. La partea superioară se află solul vegetal, situat deasupra unui strat de pământ în amestec cu numeroase resturi materiale, rezultat al diverselor intervenții asupra solului din perioada anilor 1967-1975 și 2008-2010, când monumentele Curții domnești s-au aflat în plin proces de restaurare. Grosimea acestui strat variază, de la cca 0,60 m către est, la 0,40 m spre vest. Următoarea unitate stratigrafică este reprezentată de un nivel de moloz, consistent sub raportul grosimii (0,70 m) și lungimii interceptate (21 m). Din acest nivel s-au recoltat numeroase fragmente de țiglă, simple sau smălțuite, aparținând refacerilor bisericii „Sf. Vineri” din primii ani ai secolului al XIX-lea (1803). În partea de est a secțiunii S.7, au fost surprinse câteva gropi de var, nedeterminate complet ca suprafață, păstrându-se la baza acestora câte o lentilă de var. Se datează, după criterii stratigrafice, în secolul al XVIII-lea, fiind asociate unor reparații ale bisericii efectuate de familia Fusea[2]. Gropile de var, adâncite în solul viu, au suprapus complexe mai vechi, de tipul gropilor circulare, din care s-a recoltat material ceramic specific secolelor XV-XVI. În capătul de vest al S.7, la cota de -1,40 m, s-a identificat un strat de humus negru în amestec cu fragmente ceramice tipice secolului al XV-lea și cu pigmenți de cărbune, fără var/mortar în strat. O altă groapă de var, datată la mijlocul secolului al XIX-lea[3] și săpată în nivelul de moloz în primii ani ai aceluiași secol, a fost umplută cu frescă, cel mai probabil decapată de pe pereții lăcașului de cult din imediata apropiere. Printre fragmentele de frescă, la cota de -1,00 m, s-a descoperit o monedă[4], databilă în intervalul sfârşitul secolului al XVIII-lea începutul secolului al XIX-lea. Către capătul de vest al S.7, în apropierea presupusului traseu al „șanțului de apărare”, unde nivelurile stratigrafice erau mai albiate, s-a putut constata că nivelul de călcare aferent secolelor XVIII-XIX se află la cota de -1,00 m, nivelul de moloz menționat mai sus fiind aruncat parțial în această albiere, în scop de nivelare. Sub nivelurile de epocă modernă se află câteva straturi mai vechi, ce se datează în perioada secolelor XVI-XVIII. Astfel, capătul de vest al S.7 și cel de est al S.5, despărțite de zidul de incintă din 1853, sunt elocvente în acest sens. Imediat sub nivelul de moloz, se află, către extremitatea vestică a secțiunii, un strat de pământ bine bătătorit, de culoare cenușie, cu pigmenți de cărbune. Acesta este nivelul de călcare aferent anului 1803, chiar și mai timpuriu (sec. XVIII). Sub acest strat se află un nivel de pietriș și bolovani mici, gros în partea centrală de -0,60 m și mai subțire către părțile laterale. Această depunere suprapune un șanț realizat antropic, probabil pe urmele unei viroage naturale, săpat în pământul viu și cu o adâncime raportată la nivelul lui de săpare de cca -1,40 m[5]. O lățime a acestui complex a fost estimată la 5,60 m. La baza șanțului a fost descoperită o groapă cu diametrul de 0,40 m și un șanț îngust, orientat oblic față de pereții secțiunii (nord-est-sud-vest). Aceste două complexe pot fi puse în legătură cu un sistem de pari fixați într-un șanț la fel de îngust, relevat pe traseul S.7/2023. Solul steril a fost întâlnit, în capătul de vest al S.5, la cota de -1,10 m, intervențiile care s-au adâncit mai jos de această cotă, indiferent că vorbim de S.5 sau S.7, fiind rezultatul unor acțiuni antropice: gropi de var, gropi de pari, șanț de pari, „șanț de apărare”. De la adâncimea de -1,45 m/-1,60 m, au apărut, pe toată lungimea S.7, amprentele unor gropi circulare cu diametrul de 25-30 cm și chiar 40-45 cm. Cel mai important complex arheologic descoperit în S.7 a fost un șanț, plasat longitudinal față de secțiune, adâncit în solul viu, asociat cu 12 gropi de par (Pl.4). Cum unele gropi au fost identificate în șanț, chiar înainte de relevarea întregului traseu al acestuia, este de crezut că săparea șanțului este consecința implantării pe traseul său a unor pari alăturați. O atribuire funcțională a acestui complex se poate realiza după stabilirea planimetriei sale, ceea ce presupune continuarea cercetărilor în această direcție. Toate gropile și șanțul se adâncesc în solul viu cu cca - 0,20 m, de la cota de 1,60/70 m. Șanțul și gropile sunt posterioare ultimului nivel cultural identificat (un nivel cu numeroși pigmenți de cărbune). Se poate observa în profilul de vest amprenta unui astfel de par, vizibilă până sub nivelul de amenajare cu prundiș amintit. În umplutura șanțului de fundare a parilor de lemn a apărut și un fragment de cărămidă cu mortar, deci la astuparea/demontarea acestui sistem existau în preajmă construcții de cărămidă. Sistemul de pari din S.7/2023, cu orientarea est-vest, se poate afla în legătură cu structura adâncită în solul viu, relevată în S.5/2022 și asociată unui șanț realizat antropic. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Cercetările arheologice din anul 2023 s-au desfășurat în Sectorul C al incintei Curții domnești, noile investigații încadrându-se într-un raport de continuitate cu campaniile din anii 2020-2022. Cercetarea s-a desfășurat în spațiul cuprins între Biserica „Sf. Vineri” la est, Casa Bălașa la nord, zidul de incintă la sud și Casa Dionisie Lupu la sud-vest, după ce, în același areal, în anterioarele trei campanii, au fost descoperite vestigiile unei locuințe medievale de zid, denumită L1C, din care s-au păstrat doar zidurile pivniței. Acestea erau lucrate îngrijit din piatră alternând cu rânduri de cărămidă, având grosimea de 0,60 m. Dimensiunile complexului L1C sunt de 16 x 6,20 m, intrarea făcându-se pe latura de est printr-un gârlici.
Abstract [EN]:
The archaeological research in 2023 was conducted in Sector C6 of the enclosure of the Royal Court, with the investigations continuing the campaigns from the years 2020-20227. The research took place in the space between the “St. Friday” Church to the east, the Bălașa House to the north, the enclosure wall to the south, and the Dionisie Lupu House to the southwest, after, in the same area, in the previous three campaigns, the remains of a medieval stone house, called L1C, were discovered, of which only the cellar walls have been preserved. The walls were carefully crafted from stone alternating with rows of bricks, having a thickness of 0.60 m. The dimensions of the L1C complex are 16 x 6.20 m, with the entrance on the east side through a bulkhead.
Note:
[1]. Petrică F.G. et. al, 2023, p. 384-385.
[2]. Gioglovan R. et al., 1975, p. 145-146.
[3]. În perioada anilor 1850-1853, biserica suferă ample refaceri efectuate de boierul Nicolae Brătescu, v. Cârciumaru M., 2019, p. 117-138.
[4]. Determinată cronologic de colegul Aurel Vâlcu de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” București.
[5]. Detalii asupra S.5/Campania 2022, v. Petrică F.G., Cârciumaru M., Năstase M.-C., Grăjdan F., Ioniță A., 2023, p. 381-385.
[6]. Sectorul C include spațiul demarcat la vest de zidul brâncovenesc (cca. 1698), la sud și est de zidul de incintă (1596; 1645), la nord de zidul grajdurilor lui Dionisie Lupu (1802), incluzând Biserica „Sf. Vineri” (sec. XV), Casa Bălașa (1656) și Casa „Dionisie Lupu” (1802). Curtea Domnească din Târgoviște a fost împărțită în patru mari sectoare de cercetare, codificate A, B, C, și D. A, v. Constantinescu N., Ionescu C., Diaconescu P.-V., Rădulescu V., 2009, p. 160-161.
[7]. Petrică F. G. et al., 2022, p. 366-367; Petrică F.G. et al., 2023, p. 381-385.
[2]. Gioglovan R. et al., 1975, p. 145-146.
[3]. În perioada anilor 1850-1853, biserica suferă ample refaceri efectuate de boierul Nicolae Brătescu, v. Cârciumaru M., 2019, p. 117-138.
[4]. Determinată cronologic de colegul Aurel Vâlcu de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” București.
[5]. Detalii asupra S.5/Campania 2022, v. Petrică F.G., Cârciumaru M., Năstase M.-C., Grăjdan F., Ioniță A., 2023, p. 381-385.
[6]. Sectorul C include spațiul demarcat la vest de zidul brâncovenesc (cca. 1698), la sud și est de zidul de incintă (1596; 1645), la nord de zidul grajdurilor lui Dionisie Lupu (1802), incluzând Biserica „Sf. Vineri” (sec. XV), Casa Bălașa (1656) și Casa „Dionisie Lupu” (1802). Curtea Domnească din Târgoviște a fost împărțită în patru mari sectoare de cercetare, codificate A, B, C, și D. A, v. Constantinescu N., Ionescu C., Diaconescu P.-V., Rădulescu V., 2009, p. 160-161.
[7]. Petrică F. G. et al., 2022, p. 366-367; Petrică F.G. et al., 2023, p. 381-385.
Bibliografie:
1. Cârciumaru, M. (2019). Inițiative de conservare și concepte de restaurare. Anuarul Institutului de Cercetare Socio-Umane, Sibiu, XXVI, 117-138.
2. Cârciumaru, M., & Petrică, F. G. (2023). În umbra puterii. Interpretări privind locuința de secol XV descoperită la Curtea Domnească din Târgoviște. În Artă și civilizație medievală (ediția XXVII) - Familii, reședințe și ctitorii boierești din Moldova și Țara Românească (secolele XV-XVII) (pp. 82-105). Suceava.
3. Constantinescu, N., Ionescu, C., Diaconescu, P.-V., & Rădulescu, V. (2009). Târgovişte reşedinţă voievodală (1400-1700). Cercetări arheologice (1961-1986). Târgovişte: Editura Cetatea de Scaun, 160-161.
4. Gioglovan, R., & Oproiu, M. (1975). Inscripții și însemnări din județul Dâmbovița (Vol. I). Muzeul Județean Dâmbovița, 145-146.
5. Petrică, F. G., Cârciumaru, M., Năstase, M. C., & Ioniță, A. (2021). Târgoviște, jud. Dâmbovița. Punct: Curtea Domnească din Târgoviște, Campania 2020. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, a LV-a Sesiune Națională de Rapoarte Arheologice, 29-31 oct. 2021 (pp. 278-285). Sibiu.
6. Petrică, F. G., Cârciumaru, M., Năstase, M. C., Grăjdan, F., Ioniță, A., & David, C. (2022). Târgoviște, jud. Dâmbovița. Punct: Curtea Domnească din Târgoviște, Sector C, incinta bisericii „Sf. Vineri”, Campania 2021. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2021, a LVI-a Sesiune Națională de Rapoarte Arheologice, 26-28 mai (pp. 366-367). Oradea.
7. Petrică, F. G., Cârciumaru, M., Năstase, M. C., Grăjdan, F., & Ioniță, A. (2023). Târgoviște, jud. Dâmbovița. Punct: Curtea Domnească din Târgoviște, str. Calea Domnească nr. 181, Campania 2022. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România (pp. 381-385). Târgoviște.
8. Petrică, F. G., & Cârciumaru, M. (2023). Leul lui Iuda? Despre amuleta descoperită la Curtea Domnească din Târgoviște. Interpretări cu privire la simbolistica artefactului. În Artă și civilizație medievală (ediția XXVII) - Familii, reședințe și ctitorii boierești din Moldova și Țara Românească (secolele XV-XVII) (pp. 59-81). Suceava.
2. Cârciumaru, M., & Petrică, F. G. (2023). În umbra puterii. Interpretări privind locuința de secol XV descoperită la Curtea Domnească din Târgoviște. În Artă și civilizație medievală (ediția XXVII) - Familii, reședințe și ctitorii boierești din Moldova și Țara Românească (secolele XV-XVII) (pp. 82-105). Suceava.
3. Constantinescu, N., Ionescu, C., Diaconescu, P.-V., & Rădulescu, V. (2009). Târgovişte reşedinţă voievodală (1400-1700). Cercetări arheologice (1961-1986). Târgovişte: Editura Cetatea de Scaun, 160-161.
4. Gioglovan, R., & Oproiu, M. (1975). Inscripții și însemnări din județul Dâmbovița (Vol. I). Muzeul Județean Dâmbovița, 145-146.
5. Petrică, F. G., Cârciumaru, M., Năstase, M. C., & Ioniță, A. (2021). Târgoviște, jud. Dâmbovița. Punct: Curtea Domnească din Târgoviște, Campania 2020. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, a LV-a Sesiune Națională de Rapoarte Arheologice, 29-31 oct. 2021 (pp. 278-285). Sibiu.
6. Petrică, F. G., Cârciumaru, M., Năstase, M. C., Grăjdan, F., Ioniță, A., & David, C. (2022). Târgoviște, jud. Dâmbovița. Punct: Curtea Domnească din Târgoviște, Sector C, incinta bisericii „Sf. Vineri”, Campania 2021. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2021, a LVI-a Sesiune Națională de Rapoarte Arheologice, 26-28 mai (pp. 366-367). Oradea.
7. Petrică, F. G., Cârciumaru, M., Năstase, M. C., Grăjdan, F., & Ioniță, A. (2023). Târgoviște, jud. Dâmbovița. Punct: Curtea Domnească din Târgoviște, str. Calea Domnească nr. 181, Campania 2022. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România (pp. 381-385). Târgoviște.
8. Petrică, F. G., & Cârciumaru, M. (2023). Leul lui Iuda? Despre amuleta descoperită la Curtea Domnească din Târgoviște. Interpretări cu privire la simbolistica artefactului. În Artă și civilizație medievală (ediția XXVII) - Familii, reședințe și ctitorii boierești din Moldova și Țara Românească (secolele XV-XVII) (pp. 59-81). Suceava.