Alba Iulia | Comuna: Municipiul Alba Iulia | Judeţ: Alba | Punct: Cimitirul Municipal, zona de extindere spre vest, str. Dealul Furcilor | Anul: 2023


Descriere:

Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Alba Iulia, jud. Alba [Apulum], Punct: Cimitirul Municipal, zona de extindere spre vest, str. Dealul Furcilor
Raport ID:
7173
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Eneolitic târziu; Epoca romană; Epoca medievală timpurie;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Necropolă;
Cod RAN:
| 1026.03 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Municipiul Alba Iulia
Localitate:
Alba Iulia
Punct:
Cimitirul Municipal, Zona De Extindere Spre Vest, Str. Dealul Furcilor
Toponim:
Apulum
Localizare:
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică preventivă

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Bounegru George Valentin responsabil Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Lascu Alexandru Ilie participant Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Raport:
Cercetarea arheologică a zonei de extindere a Cimitirului Municipal s-a efectuat doar după „descoperirea”, realizată cu excavatorul, a unui sarcofag roman din calcar (fig. 1) și a unei gropi, databile pe baza ceramicii în perioada eneolitică, și a mediatizării cazului. Primăria Municipiului Alba Iulia a demarat ulterior procedura de licitație a cercetării arheologice preventive pentru zona rămasă neafectată de înmormântările recente. Suprafața extinderii pe care s-a desfășurat cercetarea este 2298 mp. Din aceștia au fost săpați 2199 mp, diferența rezultând din zona de protecție lăsată față de gardul de vecinătate de la sud și vest, față de mormintele contemporane de la est și față de aleea de acces pe proprietate din zona nordică. De altfel, în zona de nord și pe jumătate din limita vestică se afla introdus recent un cablu pentru iluminat și stâlpii aferenți, ale căror urme sunt vizibile în profil. Cu ocazia cercetării au fost descoperite și cercetate un număr de 63 de complexe databile în mai multe epoci istorice. Cronologic, prima perioadă de locuire documentată este încadrată la finalul eneoliticului. Au fost descoperite complexe arheologice care sunt databile pe baza materialului ceramic specific în faza a treia a culturii Coțofeni. Materialul ceramic este fragmentar. Cu toate acestea au ieșit la iveală mai multe fragmente de cești cu decor incizat reîntregibile. Complexul Cx 32 a fost cercetat doar parțial, după cum se poate observa și din imagini, el fiind afectat de săparea unui mormânt recent (fig. 4). Următoarea epocă documentată a fost epoca romană. Aici au existat deopotrivă complexe arheologice funerare cât și de locuire civilă. Necropola romană cunoscută astăzi pe Dealul Furcilor –Podei se întindea la un moment dat și pe zona cercetată de către noi. Analizând descoperirile putem afirma fără dubiu că suntem în fața unui orizont funerar timpuriu, databil în secolul al II-lea, probabil până la municipalizarea canabelor. Concret, au fost descoperite un număr de 19 morminte de epocă romană aflate în zona sudică a suprafeței, acestea rarefiindu-se pe măsură ce ne apropiem de zona centrală. Dintre cele 19 morminte un număr de patru au fost morminte de inhumație, iar 15 de incinerație. Lor li se adaugă Cx3, o groapă cu un caracter special care conținea fragmente de monumente și patru cranii umane provenite de la subiecți adulți. Probabil Cx3 reprezenta una dintre laturile unei incinte funerare care lăsa o deschidere spre vest în zona grupului de morminte, latura de nord fiind marcată de șanțul Cx 12. Această incintă se continua în zona sud-estică, zonă ocupată de morminte recente. Craniile si fragmentele de monumente puteau fi rezultatul unui braconaj în zonă sau depuneri intenționate. Dintre mormintele de inhumație unul era braconat din vechime (Cx 48). Se remarcă numărul mic de morminte de copii. Probabil că fiind amplasate aproape de suprafață o parte a acestora au fost distruse de-a lungul timpului. De asemenea, și mormintele de incinerație se află aproape de suprafață, partea superioară fiind afectată de lucrările agricole efectuate în decursul timpului în zonă. Se disting cel puțin două grupuri clare de înmormântări. Pornind de la sud spre nord, primul grup cuprindea un număr de șapte morminte de incinerație. Toate gropile funerare aveau formă oval-rectangulară, iar marginile gropilor erau arse ritualic. Sunt morminte nejefuite, grupul fiind clar delimitat spre sud, vest și nord. Un alt grup format din Cx 17, Cx 18, cx 19, Cx 20, Cx 23 era distinct, având ca particularitate gropile amplasate mult mai la suprafață. Motiv pentru care noi le-am surprins doar baza de unde am recuperat fragmente de oase arse si mici fragmente ceramice. Gropile s-au conturat pe baza pigmentului de arsură și a fragmentelor osoase. Excentric este amplasat Cx 34 mormânt de incinerație nejefuit, conturat în profilul de est al suprafeței. Este posibil ca și acesta să fi făcut parte dintr-un grup de morminte care a dispărut cândva, în perioada recentă datorită înmormântărilor contemporane. Dintre mormintele de inhumație, Cx 24, mormânt de copil s-a conturat imediat sub stratul vegetal la câțiva centimetri de o groapă săpată recent și, totodată, la câțiva metri sud față de groapa sarcofagului cu inscripție. Probabil că mormintele făceau parte din același grup de familie, și puteau fi mai multe spre est, spre baza pantei. La un moment dat zona este scoasă din aria funerară. Opinia noastră este că acest lucru se întâmplă la momentul în care este săpat Cx2, șanț de foarte mari dimensiuni (peste 8 m deschidere pe profilul vestic și peste 4 m adâncime) aflat la sud de morminte. Această delimitare este posibil să se petreacă în momentul în care apare cel de-al doilea centru urban la Apulum, șanțul în cauză reprezentând o separare a zonei de locuire de cea funerară care va continua pe Dealul Furcilor. Mormintele, prin piesele descoperite, nu depășesc cronologic secolul al II-lea p. Chr. Printre piesele de inventar funerar descoperite se cuvin menționate câteva cu putere de datare foarte bună și susceptibile de a fi clasate în categoria tezaur. În Cx 5, mormânt de incinerație cu ardere la ustrimum și groapa arsă ritualic a fost descoperit un bogat inventar funerar compus printre altele dintr-un cercel și șase elemente din aur provenite de la un colier. Acest colier mai cuprindea pe lângă două mărgele din pastă sticloasă un pandantiv realizat dintr-un denar perforat căruia i-au fost atârnate două tortițe din aur. Un vas de bronz de tip balsamarium a fost aflat depus pe una dintre laturile lungi ale mormântului (fig. 4). Vasul din bronz este unicat în peisajul funerar de la Apulum, fiind, totodată, și singurul balsamarium cu corpul globular, nedecorat din provincia Dacia. Nivelul de locuire civilă romană poate fi datat în două faze distincte. Primei faze, databilă în prima jumătate a secolului al II-lea îi corespund cu certitudine trei complexe (CX 40, CX41 și CX 44). Cele trei gropi sunt contemporane deoarece materialul ceramic descoperit în interior se întregește de la o groapă la alta. De altfel, o caracteristică a acestor gropi este tocmai abundența materialului arheologic, cu precădere ceramic. La momentul redactării acestui articol putem vorbi despre zeci de vase întregite deja în Laboratorul de Restaurare al MNUAI. Ceramica este atât arsă reducător cât și oxidant. Este preponderent ceramică grosieră, dar sunt prezente și câteva cupe cu pereți fini. Aceste cupe datează foarte bine contextul arheologic. Datarea se poate corobora și cu o fibulă cu corpul puternic profilat. Materialul arheologic provine de la o curățare, cel mai probabil a zonei cu morminte, iar vasele si resturile de oase animale sunt rezultate de la banchete funerare sau de la evenimente legate de comemorarea celor defuncți. Gropile, probabil săpate pentru a extrage lut au fost acoperite relativ repede, materiale de la baza gropii unindu-se cu fragmente din partea superioară. Umplutura nu conține resturi de la construcții și nu are aspectul unui moloz menajer provenit de la reamenajarea unui complex de locuire. Cel de-al doilea nivel de locuire de epocă romană este dat de Cx 54, o groapă de mari dimensiuni, cu diametrul aproape dublu față de cele de mai sus. Din umplutura acesteia au fost recoltate fragmente ceramice (însă mult mai puține cantitativ față de gropile prezentate mai sus), însă cu o cantitate însemnat mai mare de oase animale. Umplutura a conținut materiale tegulare și bucăți mici de calcar. Materialul special cuprinde două monede dintre care una este un antoninian suberat de la Phillippus Arabs, ceea ce datează complexul după mijlocul sec al III-lea, în ultima perioadă a locuirii romane. Alături de aceste monede au ieșit un număr semnificativ de ace de păr sau de cusut întregi sau fragmentare precum și un os cu urme clare de prelucrare. Foarte probabil din același orizont de locuire face parte și Cx47, groapă aflată în apropiere, dar care a fost cercetată doar parțial, restul fiind afectată de înmormântări contemporane aflate la est. In interiorul său a fost descoperit un fragment de altar roman. Ultimul orizont de locuire semnalat este cel databil în Evul Mediu timpuriu. Acestuia se înscriu câteva gropi de provizii și o locuință patrulateră. Gropile au formă conică, iar materialul din interior este extrem de puțin. Locuința are formă patrulateră cu gropi de stâlpi la colțuri și pe laturile lungi. În interior s-au păstrat urmele unui cuptor, dar și urmele de la două vetre. Locuința era semiadâncită și avea o podea din lut bătătorit (fig. 5). În afara complexelor menționate pe scurt mai sus au mai ieșit la iveală o serie de șanțuri cu orientări diferite. Prezența acestora o putem explica prin nevoia unui drenaj al terenului sau, mai degrabă a unor lotizări în vederea realizării unor incinte funerare. Stratigrafia zonei a fost puternic afectată în perioada contemporană. Partea sudică a suprafeței a fost afectată în special de lucrările agricole din trecut, dar și de lucrările din cimitir. La adâncimi de 20-25 cm (pe alocuri si mai mult), stratul superior avea amestecate și materiale provenite de la înmormântări sau procesiuni religioase. Pe măsură ce ne apropiem de capătul nordic stratul de depunere contemporană creste semnificativ, sârme sau materiale plastice aflate într-un strat de pietriș ajungând pana la -0,8 m. Acestea sunt datorate locuirii contemporane, deoarece la est de suprafața noastră, mai precis în capătul nordic al acesteia, a existat un imobil de locuit demolat cu ocazia extinderii cimitirului și a săpării gropilor de morminte contemporane. Cercetarea pentru extinderea Cimitirului Municipal este amplasată în zona sudică a sitului Apulum II, într-un spațiu în care arealul civil și funerar se întretăiau. Prin intermediul acestor cercetări s-a realizat o delimitare spațială și cronologică a celor două zone. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:

Cercetările arheologice de salvare pentru extinderea Cimitirului Municipal din Alba Iulia au fost desfășurate în anul 2003. Au fost documentate un număr de 63 de complexe pe o suprafață de 2199 m². Cele mai vechi, din punct de vedere cronologic, aparțin epocii eneolitice târzii – Cultura Coțofeni. Majoritatea sunt datate în perioada romană, unde au fost identificate atât morminte, cât și așezări civile. Descoperirile ulterioare aparțin Evului Mediu timpuriu.

Abstract [EN]:
Rescue archaeological research for the extension of the Municipal Cemetery in Alba Iulia was carried in 2003. A number of 63 features have been documented over a surface of 2199m2. The oldest chronologically subsume under late Eneolithic - Coțofeni Culture. The majority are dated to the Roman period where we deal with both graves and civil settlement. The later finds belong to the early Middle Ages.