Instituții și
Persoane implicate:
Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
Bădescu |
Alexandru |
participant |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
Borş |
Corina |
participant |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
Damian |
Paul |
participant |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
Florea |
Mihai |
participant |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
Tuţulescu |
Ion |
responsabil |
Muzeul Județean ”Aurelian Sacerdoțeanu”, Vâlcea |
Terteci |
Carol |
participant |
Muzeul Județean ”Aurelian Sacerdoțeanu”, Vâlcea |
Raport:
Cadrul geografic. Istoricul cercetărilor Comuna Perișani este o unitate teritorial-administrativă (UAT) care se află în partea de nord-est a judeţului Vâlcea, în Depresiunea Loviştea, la poalele de nord ale Munţilor Cozia şi la cele de sud-vest ale Munţilor Făgăraş, la hotarul cu judeţele Sibiu şi Argeş. Este aşezată la intersecţia coordonatelor 450° 38’ latitudine nordică şi 240° 40’ longitudine estică. Localitatea este compusă din următoarele sate (fără satele din actuala comună Titeşti, refăcută în 2002): Băiaşu, Mlăceni, Perişani, Poiana, Podeni, Pripoare, Spinu şi Surdoiu. Vecinii săi sunt: - la sud – comunele Berislăveşti şi, Sălătrucel (pe o distanţă extrem de mică); - la est – comuna Sălătruc din judeţul Argeş; la nord – judeţul Sibiu; - la vest – comunele Câineni, Boişoara, Titeşti, Racoviţa şi oraşul Brezoi. Situl arheologic nr. 6 Poiana (Perișani, punct: Clocotici), delimitat prin diagnostic intrusiv în cursul lunilor iunie–iulie 2023 este situat în cuprinsul coridorului de expropriere al secțiunii 3 a viitoarei autostrăzi Sibiu – Pitești. Situl se află amplasat în partea superioară a UAT-urilor Sălătrucu (la S) și Perișani (la N), Km 61+700 – Km 61+800, chiar în zona „cumpenei de apei”, la limita administrativă dintre județul Argeș și județul Vâlcea, în zona viitorului portal 2 al tunelului care va fi construit în această zonă. Rezultatele diagnosticului intruziv indicau în zonă o așezare medievală de munte, încadrată cronologic preliminar, pe baza materialui ceramic, în perioada sec. XV–XVI. Metodologie Așezarea medievală de la Poiana-Clocotici se află la mare altitudine, punctul cel mai înalt având cota de 764.24, diferența de nivel stabilită prin profilul altimetric fiind de 15 m (Fig. 1/2–3); mai mult situl de aici este mărginit din trei părți de râpe accentuate, fapt ce a blocat evacuarea pămâtului excavat și adoptarea unei soluții de depozitare în zona sitului. Depozitarea pământului excavat s-a realizat, numai după ce unitatea de cercetare a fost documentată și complexele înregistrate topografic. Astfel, au fost trasate cinci unități de cercetare (suprafețe), notate S.1–S.5, numerotarea acestora pornind din zona dreapta de circulație a autostrăzii cu S.1, S.3; S.2, S.4, zona stângă, S.5 reprezentând zona axului viitoarei autostrăzi (Fig. 1/1). Întreaga suprafața a fost decapată cu mijloace mecanizate, anume excavatoare echipate cu cupă lată de taluz. După îndepărtarea stratului vegetal, toate suprafețele au fost răzuite manual, fapt ce a condus la identificarea și conturarea complexelor. Complexele au fost răzuite manual, au primit câte o siglă de identificare şi au fost descrise preliminar. Odată delimitate, acestea au fost fotografiate (în diverse etape de cercetare), apoi desenate la scara 1/20 sau la scara 1/10 pentru înregistrarea unor detalii. În acelaşi timp, complexele arheologice delimitate au fost înregistrate de către echipa topografică pusă la dispoziție de MNIR. Pentru o documentare eficientă, profilele suprafețelor au fost fotografiate și documentate înainte de a se trece la o nouă unitate de cercetare. Stratigrafie Stratigrafia sitului 6 de la Poiana – Clocotici este uniformă și anume: - 0,00 la -0,24/-0,28 m, sol brun deschis, compact, pigmentat; strat vegetal; de la acest nivel au fost observate toate complexele arheologice; - -0,24/-0,28 la -0,50/-0,55 m, sol gaben lutos, steril. Suprafața așezării medievale de aici a suferit în secolul trecut terasări ample[1] pentru plantarea în zonă a unei livezi de pomi fructiferi. Această situație este sesizată foarte bine în profilul de nord-vest al suprafețelor cercetate; observația este confirmată și de prezența complexelor arheologice în stratul vegetal recent, majoritatea fiind descoperite la o adâncime cuprinsă între -0,10 și -0,20 m de la nivelul actual de călcare. Tot din stratul vegetal au fost prelevate și cinci fragmente ceramice, decorate cu măturica, specifice perioadei mijlocii a epocii bronzului. Scurtă prezentare a descoperirilor arheologice Cercetările arheologice din toamna anului 2023 au confirmat rezultatele diagnosticului arheologic intrusiv. Astfel, au fost înregistrate și documentate 30 complexe: Cx.1/S.1; Cx.2/S.1; Cx.3/S.1; Cx.4/S.2; Cx.5/S.2; Cx.5A/S.2; Cx.5B/S.2; Cx.5C/S.2; Cx.5D; Cx.6/S.2-S.4; Cx.6A/S.2-S.4; Cx.6B/S.2-S.4; Cx.6C/S.2-S.4; Cx.7/S.2; Cx.8/S.2; Cx.9/S.2-S.4; Cx.10/S.3; Cx.11/S.3; Cx.12/S.3; Cx.13/S.3-S.5; Cx.14/S.4; Cx.15/S.4; Cx.16/S.4-S.5; Cx.17/S.2-S.4; Cx.18/S.2-S.4; Cx.18A/S.2-S.4; Cx.19/S.5; Cx.20/S.2; Cx.21/S.2; Cx.22/S.2. După funcționalitate, complexele cercetate pot fi considerate ca fiind: - locuințe de suprafață: Cx.4 (Fig. 2/3; Fig. 4); Cx.18 (Fig. 3/2); Cx.9; - locuințe semiadâncite: Cx.5; - anexe (gospodărești ?): Cx.6 (Fig. 3/3); Cx.14 (Fig. 3/3); Cx.15; Cx.16; Cx. 17 (Fig. 3/2); - vetre: Cx.5A; - gropi de stâlp: Cx.5B; Cx.5C; Cx.5D; Cx.6A; Cx.6B; - gropi menajere sau gropi de împrumut: Cx.3; Cx.7; Cx.8; Cx.10; Cx.11; Cx.12; Cx.18A; Cx.20, Cx.21, Cx.22; - fântână: Cx.13. Materialul arheologic Artefactele descoperite sunt reprezentate de materiale ceramice, osteologice, litice și din metal, toate aflate în prezent în curs de investigare, restaurare și conservare. Perioada medievală Ceramica (Fig. 5) Din punct de vedere tipologic în așezarea medievală de la Poiana–Clocotici sunt prezente forme ca: tăvi, castroane, farfurii, căni, oale-borcan, cești, creuzete etc. Ornamentarea ceramicii este realizată prin decor: incizat, în relief și pictat. În interiorul complexului notat Cx.4/S.2 au fost descoperite fragmente de chirpici cu urme de pari și nuiele. Material litic Din umplutura locuinței de suprafață notată Cx.4/S.2 a fost descoperit un fragment de cute. Material osteologic În cuprinsul sitului de aici au fost identificate foarte puține fragmente osteologice, fragmente provenite din activității casnice. Obiecte din metal Artefactele care fac parte din categoria mai sus menționată sunt reprezentate de: cuțite, pumnale și cuie. Epoca bronzului Fragmentele ceramice descoperite aparțin categoriei fine, ardere oxidantă, culoare cenușie având în amestec lut, fragmente ceramice pisate, pietricele și paiete de mică. Din punct de vedere tipogic, fragmentele ceramice aparțin unui vas bitronconic de tipul vaselor sac cu buza răsfrântă în exterior, margine deținând mansetă. Ca decor este prezent brâul alveolat și decorul cu măturica. Câteva concluzii Cercetările arheologice preventive din situl de la Poiana - Clocotici au creat premisele pentru studierea unui habitat medieval montan, habitat important pentru cunoașterea culturii materiale din secolele XV–XVI. Luând în considerare inventarul arheologic descoperit putem menționa existența în zonă a unei mici comunități de țărani înstăriți. Prin dispunerea complexelor în plan se observă o concentrare a acestora în zona de sud-est a sitului, zona de nord-est fiind destinată (cel mai probabil) creșterii animalelor. Este mai mult decât plauzibil să luăm în considerare că situl se extinde și în afara amprizei autostrăzii, astfel că pentru viitoarea amenajare a organizării de șantier pentru tunelul ce se va construi aici trebuie să fie realizate lucrări de diagnostic intruisv, iar mai apoi – după caz - și o cercetare arheologică preventivă. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
În octombrie 2023, o echipă de arheologi de la Muzeul Județean „Aurelian Sacerdoțeanu” Vâlcea și de la Muzeul Național de Istorie a României a desfășurat o săpătură arheologică preventivă la situl nr. 6 din Poiana–Clocotici. Pentru o documentare adecvată, au fost deschise cinci unități de cercetare: S.1 până la S.5. Investigațiile arheologice au scos la lumină o așezare medievală datând din secolele XV–XVI. Situl este situat la o altitudine de 765 m, într-o zonă montană greu accesibilă. Săpăturile arheologice preventive au condus la descoperirea unor complexe arheologice diverse, cum ar fi locuințe de suprafață, locuințe adâncite și o fântână.
Materialul arheologic abundent constă în ceramică, unelte de piatră și fier.
Pe lângă ceramica din perioada medievală, au fost descoperite și cinci fragmente ceramice (cu decorațiuni specifice) din epoca bronzului timpuriu.
Abstract [EN]:
During October 2023, a team of archaeologists from the „Aurelian Sacerdoțeanu” Vâlcea County Museum and the National History Museum of Romania undertook a preventive archaeological excavation of the site no. 6 from Poiana–Clocotici. For an adequate documentation, five research units have been openend: S.1 to S.5. The archaeological investigations have uncovered a medieval settlement dating from the 15th – 16th centuries. The site is located at an altitude of 765 m, on a mountainous area difficult to access. The archaeological preventive aexcavations has led to the discovery of different archaeological features such as: surface dwellings, sunken dwellings and a well. The abundant archaeological material consists of pottery, stone and iron tools.
Along with pottery from the medieval period, five ceramic fragments (with specific decoration) from the (Early) Bronze Age have also been discovered.
Note:
[1]. Informația a fost confirmată și de locuitorii din zonă.
Bibliografie:
1. Mănucu Adameșteanu, Gh. (1993). Considerații finale asupra locuirii medievale (sec. XIV-XV) de la Aegyssus, jud. Tulcea. MCA, 17(2), 439-454.
2. Băjenaru, R. (2014). Sfârșitul bronzului timpuriu în regiunea dintre Carpați și Dunăre. Cluj-Napoca: Editura Mega.
3. Slătineanu, B. (1938). Ceramica românească. București: Editura Universul.
4. Slătineanu, B. (1958). Ceramica feudală și originile ei. București: Editura Academiei Române.
5. Borș, C., et alii. (2003). Raport de diagnostic arheologic teoretic și studiu istoric preliminar. Autostrada A1: Sibiu – Pitești, Secțiunea 3: Cornetu – Tigveni. București: Ministerul Culturii și Cultelor.
6. *** (2022). Enciclopedia județului Vâlcea, vol. III. Râmnicu Vâlcea: Editura Muzeului Județean Vâlcea.