Şpălnaca | Comuna: Hopârta | Judeţ: Alba | Punct: Şugud | Anul: 1999
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Blăjan | Mihai | participant | Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
| Botezatu | Dan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Haimovici | Sergiu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Protase | Dumitru | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
În anii 1976, 1979 şi 1989 s-au executat săpături arheologice în locul numit "Şugud", situat în hotarul sudic al satului Şpălnaca. În cursul sondajelor întreprinse pe terasa nordică a pârâului Şugud s-a identificat un cimitir utilizat în mult epoci şi s-au dezvelit 10 morminte (incineraţie în urnă şi în groapă) din secolele II-III e.n., două morminte (M 20 şi 33) din secolul al V-lea şi 39 schelete din secolele VI-VII.
Mormintele prefeudale adăpostesc copii, femei şi bărbaţi înhumaţi în gropi paralelipipedice sau trapezoidale, la adâncimi cuprinse între 0,45-2,18 m. Subiecţii aşezaţi în decubit dorsal, cu capul la vest şi picioarele spre est, au inventarul funerar relativ bogat. Femeile sunt însoţite de obiecte de podoabă (şiraguri de mărgele din sticlă, cercei din bronz şi argint, un ac şi un tub din fier, vase de lut), iar mormintele atribuite bărbaţilor conţin piese de vestimentaţie (aplice din bronz, catarame din fier), ustensile (lame du cuţit, amnare din silex) şi arme (pumnale, vârfuri de săgeţi cu trei aripioare şi de lance, cu lama rombică în secţiune).
Din cele 39 complexe funerare se remarcă mormântul 10, cu groapa adâncită până la 1,60 m şi orientată VSV-ENE, care prezintă conturul şi dimensiunile neprecizate. Complexul funerar a fost profanat încă din vechime şi azi mai conţine oasele scheletului şi o parte din obiectele inventarului funerar răvăşite pe fundul gropii.
Studiul antropologic al osemintelor atribuie scheletul unui bărbat matur (avar), cu vârsta de 30-35 ani.
Inventarul mai cuprinde resturile unui obiect din tablă subţire din bronz, lama fragmentară a unui cuţit din fier în formă de frunză prevăzută cu spin de fixare în mânerul de lemn, două obiecte atipice foarte oxidate şi alte trei fragmente dintr-un obiect de fier, cu forma şi utilizarea neprecizate, aflate în partea centrală a mormântului. La capătul de NNE al gropii sepulcrale era depus un vârf de lance din fier îndreptat cu capătul ascuţit spre est. Piesa cu tub de înmănuşare are lama în formă de frunză, prevăzută pe ambele feţe cu nervură mediană. În partea centrală a gropii, la nivelul scheletului răvăşit s-a descoperit în anul 1976, un solidus de la Iustin II (565-578).
În aria necropolei s-au dezvelit şi două morminte cu călăreţii îngropaţi alături de cal în gropi cubice, cu latura de 3 m. La circa 1,40 m adâncime, groapa prevăzută cu trepte pe una din laturi era săpată în două compartimente despărţite de un perete median cruţat în lut. Într-una din gropi a fost depus cadavrul unui bărbat (M 19) şi cealaltă (M 37) o femeie, cu capul la vest şi picioarele spre est. În compartimentul alăturat al fiecărui mormânt a fost aşezat calul înşăuat, cu picioarele aduse sub abdomen şi capul întins spre răsărit.
Bărbatul avea ca inventar o cataramă, un amnar şi fragmente atipice dintr-un cuţit cu teacă, toate din fier. Calul sacrificat a fost înhumat împreună cu echipamentul aferent: o zăbală în gură, două scăriţe întregi aşezate de o parte şi de alta a abdomenului şi un vârf de lance cu secţiunea rombică.
Inventarul funerar al femeii se compunea dintr-un şirag de mărgele confecţionate din tablă de argint, câte doi cercei la urechi, un ornament din argint aurit cusut pe fundul unei căciuli (în creştetul capului), un cuţit, patru verigi şi o căldăruşă de lemn cu cercuri şi toartă din fier. Calul poseda o zăbală, două scăriţe şi o cataramă din fier. Căpăstrul era împodobit cu 13 aplici din bronz argintat, un clopoţel, două discuri-apărători din bronz argintat şi o teacă de curea din bronz.
Studiul antropologic al osemintelor umane exhumate a demonstrat că indivizii înmormântaţi în "Şugud" reprezintă populaţia autohtonă, de origine romanică, din aşezarea semnalată în apropiere, peste care s-a suprapus un grup de călăreţi avari, cu misiunea de a supraveghea salinele de la Ocna Mureşului.